zăpăciverb
ză-pă-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă cumpătul, să devină confuz sau dezorientat; a încurca.
„Zgomotul din stradă l-a zăpăcit complet pe băiat."
verb reflexiv
2A deveni confuz, a-și pierde orientarea sau claritatea gândirii.
„S-a zăpăcit când a văzut atâtea întrebări la examen."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: zăpăcit. Gerunziu: zăpăcind. Imperativ: zăpăcește (tu), zăpăciți (voi).
Expresii și locuțiuni
a o zăpăci — a se încurca, a greși, a acționa fără logică
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina 'zăpăc-' care sugerează confuzie și dezordine.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'z' și cu 'ă' în a doua silabă: zăpăci, nu 'zapaci' sau 'zăpăți'.