liniștiverb
li-niști
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să devină calm, a potoli agitația sau zgomotul.
„Mama l-a liniștit pe copilul speriat."
verb reflexiv
2A deveni calm, a-și recăpăta liniștea.
„S-a liniștit după ce a aflat că examenul a fost amânat."
Gramatică
Plural
liniștește (pers. a III-a sg.), liniștesc (pers. a III-a pl.)
Verb de conjugarea a IV-a, formează perfectul compus cu 'a liniști' (am liniștit). Participiul: liniștit. Gerunziu: liniștind.
Expresii și locuțiuni
a-și liniști conștiința — a face ceva pentru a scăpa de remușcări
Etimologie
Din liniște (substantiv), derivat cu sufixul -i.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' și cu 'ș' înainte de 't', nu 'linisti' sau 'liniștii'.