încurcaverb
în-cur-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A face ca ceva să devină încâlcit sau amestecat, a nu mai putea fi descurcat ușor.
„Am încurcat firele de la căști și acum nu le mai pot desface."
verb tranzitiv
2A împiedica pe cineva să acționeze sau să se descurce; a crea dificultăți.
„M-a încurcat cu întrebările lui complicate."
verb reflexiv
3A se rătăci, a nu mai găsi drumul sau soluția.
„M-am încurcat în oraș și am ajuns târziu la școală."
verb reflexiv
4A se amesteca în ceva nepotrivit sau a avea de-a face cu persoane dubioase.
„S-a încurcat cu o gașcă de cartier și acum are probleme."
Gramatică
Verb de conjugarea I. Forme: eu încurc, tu încurci, el încurcă, noi încurcăm, voi încurcați, ei încurcă. Participiu: încurcat. Gerunziu: încurcând.
Expresii și locuțiuni
a o încurca — a greși, a face o prostie, a se afla într-o situație dificilă
a încurca ițele — a complica o situație, a crea confuzie
a se încurca în vorbă — a nu mai găsi cuvintele, a vorbi incoerent
Etimologie
Din latină *incurvicare (a îndoi), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: încurca, nu 'incurca'. Atenție la diacritice: încurcă (cu ă la persoana a III-a singular).