derutasubstantiv
de-ru-ta
Definiții
substantiv feminin
1Stare de confuzie, zăpăceală sau dezorientare; pierdere a orientării.
„După atâta zgomot, copilul era într-o derută totală."
substantiv feminin
2În sport, situație în care o echipă sau un jucător își pierde ritmul și organizarea jocului.
„Echipa adversă a intrat în derută după golul rapid."
Gramatică
Se folosește adesea în expresii precum 'a fi în derută' sau 'a provoca derută'.
Sinonime
confuziezăpăcealădezorientarehaostulburare
Antonime
ordineclaritateorientareliniște
Expresii și locuțiuni
a fi în derută — a fi confuz, dezorientat, fără direcție
a pune pe cineva în derută — a zăpăci, a dezorienta pe cineva
Etimologie
Din franceză déroute, cu sensul de 'înfrângere, fugă dezordonată'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'diruta'. Atenție la diacritice: deruta, nu derută (cu 'ă' la final doar când e articulat hotărât).