Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă orientarea, direcția sau reperele; a rătăci.
„Harta veche l-a dezorientat pe turist în mijlocul orașului."
verb reflexiv
2A-și pierde orientarea, a nu mai ști în ce direcție să meargă.
„M-am dezorientat în pădure după ce s-a întunecat."
verb tranzitiv (figurat)
3A deruta, a zăpăci pe cineva, făcându-l să nu mai înțeleagă situația sau să nu mai știe ce să creadă.
„Știrile contradictorii l-au dezorientat complet pe elev."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu dezorientez, tu dezorientezi, el/ea dezorientează. Participiu: dezorientat.