Definiții
verb tranzitiv
1A face să-și piardă limpezimea sau claritatea; a învolbura, a întărâta (o apă, un lichid).
„Vântul a tulburat apa lacului."
verb tranzitiv
2A stârni neliniște, emoție sau teamă cuiva; a zăpăci, a agita.
„Vestea l-a tulburat profund."
verb tranzitiv
3A perturba ordinea, liniștea sau funcționarea normală a ceva.
„Zgomotul a tulburat ora de studiu."
verb reflexiv
4A deveni neliniștit, emoționat sau confuz.
„S-a tulburat când a văzut rezultatul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: tulbur, tulburi, tulbură, tulburăm, tulburați, tulbură. Perfect compus: am tulburat. Mai mult ca perfect: tulburasem. Conjunctiv prezent: să tulbur, să tulburi, să tulbure, să tulburăm, să tulburați, să tulbure.
Expresii și locuțiuni
a-și tulbura mintea — a-și pierde rațiunea sau claritatea gândirii
a tulbura apele — a crea confuzie sau a stârni scandal
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'tulbura' cu 'o' (greșit: tolbură). Atenție la diacritice: tulbura, nu tulbura fără diacritice.