descumpăniverb
des-cum-pă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă cumpătul, să devină nesigur sau confuz; a zăpăci, a tulbura.
„Vestea neașteptată l-a descumpănit complet."
verb reflexiv
2A-și pierde cumpătul, a deveni confuz sau dezorientat.
„S-a descumpănit când a văzut întrebările grele de la examen."
Gramatică
Conjugare: a descumpăni, pers. 1 sg. descumpănesc, pers. 3 sg. descumpănește; participiu: descumpănit. Verb de conjugarea a IV-a.
Expresii și locuțiuni
a fi descumpănit — a fi confuz, a nu ști ce să facă
Etimologie
Format din prefixul des- + cumpăni (a cântări, a judeca), din slavă sau latină populară.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p': descumpăni, nu 'descumpani' sau 'descumpeni'.