deconcerta - definiție, sinonime, exemple

DEX › deconcerta

deconcertaverb

de-con-cer-ta

Definiții

verb tranzitiv

1A face pe cineva să-și piardă cumpătul, liniștea sau siguranța; a zăpăci, a tulbura.

„Întrebarea neașteptată l-a deconcertat pe elev."

verb reflexiv

2A-și pierde cumpătul, a deveni nesigur sau tulburat.

„S-a deconcertat când a văzut rezultatul examenului."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfectul compus: am deconcertat. Participiul: deconcertat. Se conjugă regulat.

Din franceză déconcerter, care provine din latină populară *disconcertare, format din dis- + concertare.

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'on', nu 'deconcerta' cu 'c' dublu. Atenție la grupul 'ce' – se pronunță [ce], nu [che].

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.