zgâriaverb
zgâ-ri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A face o tăietură superficială sau o urmă pe o suprafață cu ceva ascuțit; a scrijeli.
„Pisica a zgâriat ușa cu ghearele."
verb tranzitiv
2A produce o senzație de mâncărime sau o iritație pe piele.
„Lâna aceasta mă zgârie la gât."
verb reflexiv
3A se scărpina, a-și face răni superficiale cu unghiile.
„Copilul se zgârie pe braț din cauza alergiei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -ia. La persoana a 3-a singular, prezent: zgârie. Participiul: zgâriat. Gerunziu: zgâriind. Imperfect: zgâriam.
Expresii și locuțiuni
a zgâria cerul — a fi foarte înalt (despre clădiri sau munți)
a zgâria la ușă — a cere să intre (despre animale, dar și despre oameni, în sens figurat)
Etimologie
Din slavă sau bulgară, probabil de la 'zgâr' (a zgâria), înrudit cu alte limbi slave.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'g', nu cu 'î' – corect: zgâria, nu zgîria. Atenție la diacritice: 'zgâria' are â.