scărpinaverb
scăr-pi-na
Definiții
verb tranzitiv
1A freca sau a zgâria cu unghiile sau cu un obiect ascuțit o parte a corpului, de obicei pentru a calma o senzație de mâncărime.
„Mâța se scărpina pe spate de perete."
verb reflexiv
2A se zgâria pe propria piele, de obicei din cauza mâncărimii sau a unei iritații.
„Copilul se scărpina la cap pentru că avea păduchi."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a scărpina. Forme: eu scarpin, tu scarpini, el scarpină, noi scărpinăm, voi scărpinați, ei scarpină. Participiul: scărpinat. Gerunziu: scărpinând.
Expresii și locuțiuni
a se scărpina în cap — a fi în dificultate, a nu ști ce să facă sau să spună
a se scărpina la ceafă — a fi indecis, a ezita
Etimologie
Probabil din latină sau de origine expresivă, legată de sunetul produs de zgâriere.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: scărpina, nu scarpina. Atenție la diacritice: scărpina (cu ă).