Definiții
verb tranzitiv
1A scobi sau a zgâria ceva cu un obiect ascuțit, de obicei pentru a curăța sau a scoate ceva de acolo.
„Își râcâia urechea cu un bețișor."
verb intranzitiv
2A scormoni în pământ sau în altă parte cu ghearele sau cu ciocul, despre animale sau păsări.
„Găina râcâie în pământ după viermi."
verb reflexiv
3A se scărpina ușor, a se zgâria.
„Pisica se râcâie de gard."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu râcâi, tu râcâi, el râcâie, noi râcâim, voi râcâiți, ei râcâie. Participiu: râcâit. Gerunziu: râcâind.