mângâiaverb
mân-gâ-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A atinge ușor și cu blândețe, cu mâna, pentru a arăta afecțiune sau pentru a calma.
„Mama își mângâia copilul pe păr înainte de culcare."
verb tranzitiv
2A alina o durere sufletească, a consola.
„Vorbele ei calde l-au mângâiat după pierderea suferită."
verb reflexiv
3A-și arăta afecțiunea față de sine sau a se alina singur.
„Se mângâia cu gândul că totul va fi bine."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a mângâia. Conjugare: eu mângâi, tu mângâi, el/ea mângâie, noi mângâiem, voi mângâiați, ei/ele mângâie. Participiu: mângâiat. Gerunziu: mângâind.
Expresii și locuțiuni
a mângâia pe cineva pe obraz — a arăta afecțiune printr-o atingere delicată
a se mângâia cu vorbe — a se consola cu promisiuni sau cuvinte frumoase
Etimologie
Din slavă veche *mĭlъ* (drag, milostiv) sau din latină *mangare* (a atinge), cu influențe populare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: mângâia, nu mîngîia. Atenție la diacritice: â și î sunt diferite.