tăiaverb
tă-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A despărți sau a secționa un obiect cu un instrument ascuțit (cuțit, foarfecă, fierăstrău etc.).
„Mama taie pâinea cu cuțitul."
verb tranzitiv
2A răni pe cineva cu un obiect tăios, provocând o tăietură.
„S-a tăiat la deget cu hârtia."
verb tranzitiv
3A scurta sau a îndepărta o parte dintr-un material (păr, iarbă, copaci etc.).
„Grădinarul taie gardul viu."
verb tranzitiv
4A întrerupe brusc o acțiune sau o legătură (curent electric, apă, telefon).
„Au tăiat curentul din cauza furtunii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a tăia). Participiu: tăiat. Gerunziu: tăind. Imperativ: taie (tu), tăiați (voi). Conjugare neregulată la prezent: eu tai, tu tai, el/ea taie, noi tăiem, voi tăiați, ei/ele taie.
Expresii și locuțiuni
a tăia frunze la câini — a pierde timpul cu lucruri inutile
a tăia nodul gordian — a rezolva o problemă dificilă printr-o soluție radicală
a tăia din carne vie — a face sacrificii dureroase, dar necesare
a tăia craca de sub picioare — a-i lua cuiva sprijinul sau încrederea
Etimologie
Din latină *taliare, de la talea (butaș, tăietură).
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) în interiorul cuvântului: tăia, nu tîia. Atenție la diacritice: tăia (verb), nu taia.