Definiții
verb tranzitiv
1A face să devină neted și lucios prin frecare, șlefuire sau aplicarea unei substanțe speciale.
„El lustruiește pantofii până strălucesc."
verb tranzitiv
2A da o strălucire deosebită unui obiect, a-l face să lucească.
„Mama lustruiește mobila cu o cârpă moale."
verb figurat
3A perfecționa, a rafina (un stil, o lucrare, un discurs) prin îmbunătățiri succesive.
„Scriitorul și-a lustruit textul înainte de publicare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a șterge, dar cu sufixul -ui). Participiul: lustruit. Gerunziu: lustruind. Imperativ: lustruiește (singular), lustruiți (plural).
Etimologie
Din slavă veche *lustrovati, prin intermediul maghiară sau direct, legat de cuvântul 'lustru' (luciu).