zăpăiverb
ză-pă-i
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă cumpătul, să devină confuz sau dezorientat; a încurca.
„Întrebările grele l-au zăpăit complet pe elev."
verb reflexiv
2A deveni confuz, a se încurca, a-și pierde orientarea.
„S-a zăpăit în orașul mare și a întrebat un trecător de drum."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La indicativ prezent: eu zăpăiesc, tu zăpăiești, el zăpăiește. Participiul: zăpăit.
Expresii și locuțiuni
a o zăpăi — a se încurca, a greși, a acționa fără noimă
Etimologie
Probabil formație expresivă, de la „zăpăcit” sau influențat de „a păți”.
Se scrie corect: Se scrie cu „ă” după „z” și cu „â” în interior: zăpăi, nu „zapai” sau „zapăi”.