țuhăiverb
țu-hăi
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete ascuțite și prelungi, asemănătoare unui țipăt sau unui urlet, de obicei pentru a chema sau a alunga animalele.
„Ciobanul țuhăia după oi ca să le adune."
verb intranzitiv
2A urla sau a țipa puternic, în semn de durere sau de spaimă (despre animale sau oameni).
„Câinele țuhăia în noapte, speriind vecinii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme de tipul: eu țuhăiesc, tu țuhăiești, el țuhăiește; participiul: țuhăit. Este folosit mai ales în registrul popular sau regional.
Expresii și locuțiuni
a țuhăi după cineva — a chema pe cineva cu strigăte puternice, de obicei de la distanță
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând sunetul produs (ono-matopee).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'ă' după 'h', nu 'țuhai' sau 'țuhăi' cu 'i' scurt la final.