murmura - definiție, sinonime, exemple

DEX › murmura

murmuraverb

mur-mu-ra

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un sunet continuu, surd și monoton, ca un susur (despre apă, vânt, frunze etc.).

„Pârâul murmura printre pietre."

verb tranzitiv

2A vorbi încet, cu voce stinsă, de obicei nemulțumit sau nemulțumită.

„Elevul murmura ceva despre temă, dar nimeni nu l-a auzit."

verb intranzitiv

3A-și exprima nemulțumirea în șoaptă, a cârti.

„Mulți murmurau împotriva deciziei directorului."

Gramatică

Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu murmur, tu murmuri, el/ea murmură; la perfect compus: am murmurat. Participiul: murmurat. Gerunziu: murmurând.

Sinonime

susurașopti cârti bolborosifreamătă

Antonime

țipa striga tăcea

Expresii și locuțiuni

a murmura printre dinți — a vorbi încet și neclar, de obicei din nemulțumire

Etimologie

Din latină murmurare, probabil prin intermediul italiană mormorare sau direct din latină.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm' și cu 'u' la final: murmură (nu 'murmura' la persoana a III-a singular, ci 'murmură'). Atenție la diacritice: 'murmură' cu ă.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „murmura"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit