urlaverb
ur-la
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate urlete, strigăte puternice și prelungi (despre animale sau oameni); a țipa, a striga cu voce tare.
„Câinele a început să urle toată noaptea."
verb intranzitiv
2A produce un sunet puternic și prelung (despre vânt, furtună, sirene etc.).
„Vântul urla afară în timpul furtunii."
verb intranzitiv
3Figurat: a protesta sau a se manifesta zgomotos, a face scandal.
„Mulțimea urla în fața primăriei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Conjugare: eu urlu, tu urli, el/ea urlă, noi urlăm, voi urlați, ei/ele urlă. Participiu: urlat. Gerunziu: urlând.
Expresii și locuțiuni
a urla de durere — a striga foarte tare din cauza unei dureri intense
a urla de râs — a râde foarte zgomotos, necontrolat
Etimologie
Din latină ululare, prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie 'urla', nu 'hurla' sau 'urhla'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el urlă' (cu ă), nu 'urla'.