chiuiverb
chiu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate strigăte puternice și ascuțite, de obicei de bucurie sau pentru a chema pe cineva.
„Copiii chi-uiau de fericire la petrecere."
verb tranzitiv
2A striga cuvinte sau chemări cu voce tare, în mod repetat.
„Pădurarul chi-uia numele băiatului rătăcit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu chiui, tu chiui, el/ea chi-uie, noi chi-uim, voi chi-uiți, ei/ele chi-uie. Participiu: chiuit. Gerunziu: chi-uind.
Expresii și locuțiuni
a chiui de bucurie — a-și exprima cu voce tare bucuria
Etimologie
Din slavă veche *kujati sau onomatopee, probabil de la strigătul 'chiu'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'h', nu 'chiuii' sau 'chiui' cu doi 'i' la final. Atenție la despărțire: chiu-i.