tăceaverb
tă-cea
Definiții
verb intranzitiv
1A nu vorbi, a rămâne în tăcere; a nu scoate niciun sunet.
„El a tăcut toată ora, deși știa răspunsul."
verb intranzitiv
2A înceta să mai facă zgomot, a se liniști (despre sunete, zgomote).
„Vântul a tăcut brusc, iar pădurea a rămas în liniște."
verb intranzitiv
3A nu dezvălui un secret, a păstra tăcere.
„A tăcut despre ceea ce văzuse, de teamă."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul tăcea, tac, tăceam, tăcut). Participiul: tăcut. Gerunziu: tăcând.
Sinonime
tăcerea amuția nu vorbia se liniști
Expresii și locuțiuni
a tăcea ca un miel — a fi foarte tăcut, a nu protesta
a tăcea din gură — a înceta să vorbească, a nu mai spune nimic
cine tace, primește — cine nu protestează, acceptă orice
Etimologie
Din latină tacere, prin intermediul formei populare *tacēre.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: tăcea, nu tîcea. Atenție la diacritice: tăcea, tăcut, tăcând.