supăraverb
su-pă-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A cauza cuiva o stare de nemulțumire, de mânie sau de întristare; a enerva, a indispune.
„Nu-l supăra pe fratele tău cu întrebări stupide."
verb reflexiv
2A deveni mâhnit, necăjit sau ofensat din cauza a ceva sau a cuiva.
„S-a supărat pentru că nu a fost invitat la petrecere."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu supăr, tu superi, el supără, noi supărăm, voi supărați, ei supără. La perfect compus: am supărat. Participiul: supărat.
Expresii și locuțiuni
a se supăra pe cineva — a fi mâhnit sau ofensat de cineva, a nu mai vorbi cu cineva
a nu se supăra — a nu fi deranjat, a nu considera o problemă (folosit în formule de politețe)
Etimologie
Din slavă (veche) sǫporiti sau din latină *sub-porare, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) în interiorul cuvântului: supăra, nu 'supîra'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: el supără (cu ă), nu 'supara'.