ofensaverb
o-fen-sa
Definiții
verb tranzitiv
1a jigni, a aduce o insultă cuiva; a leza demnitatea sau onoarea cuiva.
„Nu intenționa să o ofenseze cu remarca sa."
verb tranzitiv
2a provoca o daună morală sau materială; a leza un drept sau o lege.
„Această decizie ofensează principiile justiției."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: ofensat. Gerunziu: ofensând. Imperativ: ofensează (tu), ofensați (voi).
Expresii și locuțiuni
a se ofensa — a se simți jignit, a se supăra din cauza unei vorbe sau fapte.
Etimologie
Din franceză offenser, latină offendere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' simplu, nu 'ph' (ofensa, nu ofensa). Atenție la diacritice: ofensa, nu ofensă (substantivul este ofensă, cu ă).