enervaverb
e-ner-va
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca cuiva o stare de iritare, de nervozitate sau de supărare; a scoate din sărite.
„Zgomotul continuu din stradă mă enervează."
verb reflexiv
2A deveni nervos, iritat; a-și pierde cumpătul.
„Se enervează repede când nu înțelege un exercițiu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu enervez, tu enervezi, el enervează. La perfect compus: am enervat. Participiul: enervat. Reflexiv: mă enervez, te enervezi, se enervează.
Expresii și locuțiuni
a-l enerva pe cineva — a irita, a scoate din sărite pe cineva
a se enerva pe cineva/ceva — a deveni nervos din cauza cuiva sau a ceva
Etimologie
Din franceză énerver, latină enervare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'inerva' sau 'inverva'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el enervează' (nu 'enervă').