bucuraverb
bu-cu-ra
Definiții
verb reflexiv
1a simți sau a exprima o stare de veselie, de satisfacție sau de plăcere; a se simți fericit.
„Mă bucur că ai venit la petrecere."
verb tranzitiv
2a face pe cineva să se simtă fericit sau mulțumit; a aduce bucurie.
„Vestea bună a bucurat întreaga familie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana I singular: (eu) mă bucur, (tu) te bucuri, (el/ea) se bucură; la perfect compus: m-am bucurat. Forme reflexive: a se bucura. Participiu: bucurat.
Sinonime
a se veselia se înveselia se desfătaa se încântaa se bucura de ceva
Antonime
a se întristaa se mâhnia se supăraa se necăji
Expresii și locuțiuni
a se bucura de ceva — a avea parte de ceva plăcut sau avantajos; a se folosi de ceva.
a bucura pe cineva — a face pe cineva fericit, a-i aduce satisfacție.
Etimologie
Din slavă veche *bucura, probabil înrudit cu latină *buculus (vițel) – sensul inițial legat de sărbătoare și veselie.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b', nu 'bucura' cu 'o' (greșit: bucora). Atenție la diacritice: bucura (nu bucură, care este forma de persoana a III-a singular).