sclipiverb
scli-pi
Definiții
verb intranzitiv
1A emite sau a reflecta o lumină vie și intermitentă; a străluci cu scântei.
„Stelele sclipeau pe cerul senin."
verb intranzitiv
2A se remarca printr-o calitate deosebită, a străluci (într-un domeniu).
„Elevul sclipește la matematică."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu sclipesc, tu sclipești, el sclipește. Participiu: sclipit. Gerunziu: sclipind.
Expresii și locuțiuni
a-i sclipi ochii — a manifesta bucurie sau interes intens, a-i străluci privirea
Etimologie
Din slavă veche *sklīpiti, probabil înrudit cu latină *exclīpāre.
Se scrie corect: Se scrie sclipi, nu sclipui. Atenție la grupul de consoane 'scl'.