Definiții
verb intranzitiv
1A apărea brusc și puternic, ca un fulger; a străluci intens și scurt.
„În timpul furtunii, cerul fulgera neîncetat."
verb tranzitiv
2A lovi cu fulgerul; a ucide sau a distruge prin trăsnet.
„Legenda spune că zeul Zeus fulgera pe cei neascultători."
verb tranzitiv figurat
3A privi pe cineva cu o privire plină de mânie sau de reproș, ca o lovitură bruscă.
„Profesoara l-a fulgerat cu privirea când l-a prins copiind."
Expresii și locuțiuni
a fulgera cu privirea — a privi cu mânie sau cu reproș intens
a-i fulgera prin minte — a-i veni brusc o idee