păliverb
pă-li
Definiții
verb tranzitiv
1a lovi pe cineva sau ceva, a da o palmă sau o lovitură
„L-a pălit peste obraz pentru că a mințit."
verb intranzitiv
2a se întâmpla brusc, a se produce pe neașteptate (despre evenimente, gânduri)
„Mi-a pălit o idee genială în timp ce mergeam pe stradă."
verb reflexiv
3a se lovi ușor, a se izbi de ceva
„S-a pălit la cap de ușă când a intrat în grabă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu pălesc, tu pălești, el/ea pălește, noi pălim, voi păliți, ei/ele pălesc. Participiu: pălit. Gerunziu: pălind.
Expresii și locuțiuni
a păli pe cineva cu vorba — a răspunde cuiva tăios sau a-i spune ceva neplăcut pe neașteptate
a-i păli cuiva ceva prin minte — a-i veni cuiva o idee bruscă
Etimologie
Din slavă (a se compara cu bulgară 'palja' – a lovi) sau din latină 'pallidus' (pal, palid), cu sensul de a lovi până la a face palid.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p', nu 'pali'. Atenție la diacritice: păli, nu pali.