scânteiasubstantiv
scân-te-ia
Definiții
substantiv feminin
1Părticică incandescentă care sare dintr-un foc sau dintr-un corp încins; licărire, sclipire.
„Scânteia a sărit din foc și a căzut pe covor."
substantiv feminin
2Figurat: începutul, germenul unei idei, al unui sentiment sau al unei acțiuni.
„O scânteie de speranță i-a luminat privirea."
Gramatică
Articolul hotărât se atașează la forma de plural: scânteile. Atenție la accentuare: scântéia (nu scânteiá).
Sinonime
sclipirelicărirefulgerarepâlpâire
Antonime
întunericobscuritate
Expresii și locuțiuni
a face scântei — a produce scântei; a fi foarte energic sau a provoca conflicte
scânteia divină — talentul sau inspirația creatoare
Etimologie
Din latină scintilla, prin intermediul formei populare scântea.
Se scrie corect: Se scrie cu â (scânteia), nu cu î. Atenție la forma articulată: scânteia, nu scânteiea.