întunecaverb
în-tu-ne-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A face să devină întuneric, a lipsi de lumină.
„Norii groși au întunecat cerul înainte de furtună."
verb reflexiv
2A deveni întuneric, a se face noapte sau a-și pierde lumina.
„Camera s-a întunecat când s-a stins becul."
verb figurat
3A umbri, a face să pară mai puțin clar sau mai puțin vesel.
„Vestea tristă i-a întunecat fața."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu întunec, tu întuneci, el/ea întunecă. Participiul: întunecat. Forme reflexive: a se întuneca.
Expresii și locuțiuni
a i se întuneca mintea — a-și pierde capacitatea de a gândi clar, a fi copleșit de emoții sau furie
a se întuneca de tot — a deveni complet întuneric, a se face noapte
Etimologie
Din latină *intunecare, derivat din întuneric.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: întuneca, nu 'intuneca' sau 'întunica'.