Definiții
verb intranzitiv
1A emite sau a reflecta o lumină puternică și vie; a lumina intens.
„Soarele strălucește pe cerul senin."
verb intranzitiv
2A se remarca printr-o calitate deosebită, a excela.
„Ea strălucește la matematică."
verb intranzitiv
3A avea o expresie plină de bucurie sau de entuziasm (despre ochi, față).
„Ochii îi străluceau de fericire."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. La perfectul simplu: strălucii, străluciși, străluci. Participiul: strălucit.