sclipiverb
scli-pi
Definiții
verb intranzitiv
1A emite sau a reflecta o lumină vie și intermitentă; a străluci cu scântei.
„Stelele sclipesc pe cerul nopții."
verb intranzitiv
2A apărea și a dispărea rapid, ca o licărire; a fulgera (despre privire, zâmbet).
„O idee i-a sclipit prin minte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu sclipesc, tu sclipești, el sclipește. Participiu: sclipit. Gerunziu: sclipind.
Expresii și locuțiuni
a-i sclipi ochii — a privi cu interes sau cu dorință puternică
Etimologie
Din slavă veche *sklĭpiti, probabil înrudit cu latină *exclippare.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la început, nu 'scilipi' (greșeală frecventă). Atenție la diacritice: sclipi, nu sclipi fără diacritice.