prihăniverb
pri-hă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină murdar, a păta, a spurca
„Nu-ți prihăni hainele noi în noroi."
verb reflexiv
2a se murdări, a se păta
„S-a prihănit pe mâini cu cerneală."
verb figurat
3a pângări, a profana ceva sfânt sau curat
„Cuvintele urâte îi prihănesc sufletul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a coborî). Forme: eu prihănesc, tu prihănești, el prihănește. Participiul: prihănit.
Expresii și locuțiuni
a-și prihăni numele — a-și păta reputația, a-și face o imagine proastă
Etimologie
Din slavă veche *prihaniti* (a păta), înrudit cu cuvântul 'prihană' (pată, vină).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 'i', nu 'prihani' fără diacritice. Atenție la forma de indicativ prezent: 'eu prihănesc', nu 'prihănez'.