sfințiverb
sfin-ți
Definiții
verb
1a face pe cineva sau ceva sfânt; a consacra, a binecuvânta
„Preotul a sfințit apa pentru Bobotează."
verb
2a considera sau a trata pe cineva cu mare respect, ca pe un sfânt
„El își sfințește părinții prin faptele sale bune."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a sfinți; participiul: sfințit; gerunziu: sfințind
Expresii și locuțiuni
a sfinți locul — a face un loc sacru sau a aduce bunăstare într-un loc
sfințește lucrul — a da o valoare morală sau spirituală unei acțiuni
Etimologie
din slavonă *svętiti* sau din latină *sanctire*
Se scrie corect: Se scrie cu 'sfinți', nu 'sfinți' sau 'sfinții' (cu doi 'i' doar la plural substantival). Atenție la diacritice: â, nu î.