curățaverb
cu-ră-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A face să fie curat, a îndepărta murdăria, praful sau impuritățile de pe ceva.
„Mama curăță legumele pentru supă."
verb tranzitiv
2A îndepărta impuritățile dintr-un lichid sau dintr-o substanță, a rafina.
„Apa este curățată prin filtrare."
verb reflexiv
3A-și face curățenie în casă sau în spațiul personal.
„Se curăță în fiecare sâmbătă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Conjugare: eu curăț, tu curăți, el curăță, noi curățăm, voi curățați, ei curăță. Participiul: curățat. Gerunziu: curățând. Imperativ: curăță! / curățați!
Expresii și locuțiuni
a curăța pe cineva de bani — a lăsa pe cineva fără bani, a jefui
a-și curăța conștiința — a scăpa de remușcări, a se simți împăcat
Etimologie
Din latină *corrotulare sau din slavă curatiti, influențat de curat.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: curăța, nu curîța. Atenție la diacritice: curăța (cu ă și â).