pătaverb
pă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a face să aibă pete, a murdări cu ceva care lasă urme
„Nu vreau să-mi pătez rochia cu suc de vișine."
verb tranzitiv
2a aduce atingere onoarei sau reputației cuiva, a compromite
„O minciună poate păta un nume curat."
verb reflexiv
3a se murdări, a-și face pete pe haine sau pe piele
„Copilul s-a pătat cu cretă pe mâini."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfect simplu: pătai, pătași, pătă. Participiul: pătat. Gerunziu: pătând.
Expresii și locuțiuni
a-și păta obrazul — a-și compromite reputația, a face ceva rușinos
a păta onoarea — a aduce atingere demnității sau reputației cuiva
Etimologie
Din slavona pętati sau din latină *pinctare, derivat din pincta (pictură), cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â (păta), nu cu î (pîta). Atenție la diacritice: păta, nu pata.