spurcaverb
spur-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A vărsa (alimente, lichide) din stomac pe gură; a vomita.
„Copilul a mâncat prea mult și a început să spurce."
verb reflexiv
2A se murdări, a se păta cu ceva murdar sau respingător.
„S-a spurcat cu noroi pe pantaloni."
verb tranzitiv (figurat)
3A profana, a pângări, a aduce atingere unui lucru sacru sau curat.
„Nu spurca locul acesta sfânt cu vorbe urâte."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv și tranzitiv. Forme: eu spurc, tu spurci, el spurcă, noi spurcăm, voi spurcați, ei spurcă. Participiul: spurcat. Gerunziul: spurcând.
Expresii și locuțiuni
a spurca cuvintele — a folosi cuvinte obscene sau jignitoare
a spurca gura — a vorbi urât, a înjura
Etimologie
Din latină *exporcāre, derivat din porcus (porc), cu sensul de a murdări ca un porc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p': spurca, nu 'sparca' sau 'spurcă' (forma de persoana a III-a singular). Atenție la diacritice: spurcă (cu ă) la persoana a III-a.