întinaverb
în-ti-na
Definiții
verb tranzitiv
1a păta, a murdări sau a spurca ceva, a-i aduce atingere curățeniei sau purității
„Nu întina hainele albe cu cerneală."
verb tranzitiv
2a aduce atingere onoarei, demnității sau reputației cuiva; a dezonora
„Minciunile au întinat numele familiei sale."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: întin, întini, întină, întinăm, întinați, întină; participiul: întinat
Expresii și locuțiuni
a-și întina mâinile — a se face vinovat de o faptă reprobabilă, a comite o crimă sau o faptă murdară
Etimologie
din latină *intinare, derivat din tingere (a uda, a vopsi)
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: întina, nu întîna.