mânjiverb
mân-ji
Definiții
verb tranzitiv
1a murdări, a păta cu ceva (noroi, vopsea etc.)
„Copiii s-au mânjit cu noroi după ploaie."
verb reflexiv
2a se murdări singur, a se păta
„S-a mânjit cu ciocolată pe mâini."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (mânji, mânjesc). La persoana a III-a singular: mânjește. Participiul: mânjit.
Expresii și locuțiuni
a-și mânji mâinile — a se face vinovat de ceva necurat, a se compromite
Etimologie
Din slavă veche *mazati (a unge), prin intermediul formei mânji.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: mânji, nu mînji. Atenție la diacritice!