ocărîverb
o-că-rî
Definiții
verb tranzitiv
1A mustra pe cineva cu vorbe aspre, a certa, a dojeni.
„Mama l-a ocărât pe copil pentru că a spart geamul."
verb tranzitiv
2A vorbi de rău pe cineva, a defăima, a bârfi.
„Nu-l ocărî pe colegul tău în fața celorlalți."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a ocărî). Participiul: ocărât. Gerunziu: ocărând. Imperfect: ocăram. Perfect simplu: ocărâi.
Expresii și locuțiuni
a ocărî pe cineva în gura mare — a certa pe cineva cu voce tare, în public, fără reținere
Etimologie
Din slavă veche okariti, probabil prin intermediul bulgarei.
Se scrie corect: Se scrie cu â după r, nu cu î: ocărî, nu ocărî (cu î). Atenție la diacritice: â și î sunt ambele corecte în cuvinte, dar aici forma corectă este cu â.