lăudaverb
lă-u-da
Definiții
verb tranzitiv
1A spune lucruri bune despre cineva sau ceva; a aprecia, a elogia.
„Profesoara l-a lăudat pe elev pentru tema bine făcută."
verb reflexiv
2A vorbi despre propriile calități sau realizări, adesea exagerat; a se făli.
„Se laudă mereu cu notele lui, dar nu învață suficient."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfect compus: am lăudat, ai lăudat, a lăudat. La participiu: lăudat. Forme reflexive: mă laud, te lauzi, se laudă.
Expresii și locuțiuni
a se lăuda cu pene străine — a-și atribui merite care nu îi aparțin
lauda de sine nu miroase a bine — autolăudarea este considerată nepotrivită sau suspectă
Etimologie
Din latină laudare, prin intermediul slavonei sau direct din latină populară.
Se scrie corect: Se scrie cu â după l: lăuda, nu 'lauda' (fără diacritice). Atenție la forma de persoana a II-a singular: tu lauzi, nu 'laudați'.