mustraverb
mus-tra
Definiții
verb tranzitiv
1A certa pe cineva pentru o greșeală, a face observații cu severitate.
„Profesorul l-a mustrat pe elev pentru că nu își făcuse tema."
verb tranzitiv
2A dojeni, a admonesta, a critica cu autoritate.
„Mama îl mustră pe copil pentru că a mințit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: mustră. Participiu: mustrat. Gerunziu: mustrând.
Expresii și locuțiuni
a mustra conștiința — a avea remușcări, a te simți vinovat
Etimologie
Din slavă (veche) mъstrati, probabil prin intermediul bulgarei sau sârbei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm', nu 'mustră' cu 'â' la final în forma de bază; atenție la conjugare: 'mustră' (el/ea mustră).