certaverb
cer-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A mustra pe cineva pentru o greșeală sau o abatere; a dojeni.
„Mama l-a certat pe Andrei pentru că a spart geamul."
verb reflexiv
2A se certa: a avea o discuție aprinsă cu cineva, a se contrazice sau a se îmbrânci verbal.
„Ceilalți copii se certau din cauza jucăriilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu cert, tu cerți, el/ea ceartă, noi certăm, voi certați, ei/ele ceartă. Participiul: certat. Gerunziu: certând.
Expresii și locuțiuni
a se certa cu cineva — a avea un conflict verbal cu cineva
a se certa pe ceva — a disputa cu cineva pentru un obiect sau o idee
Etimologie
Din latină *certare, de la certus (sigur, hotărât), prin sensul de 'a se întrece, a se lupta'.
Se scrie corect: Se scrie 'certa' cu 'e', nu 'cearta' (forma de la persoana a III-a singular: el ceartă). Atenție la diacritice: 'certa' nu are diacritice, dar 'ceartă' are 'ă'.