Definiții
verb tranzitiv
1A doborî, a răsturna, a face să cadă ceva sau pe cineva.
„Vântul puternic a oborât un copac bătrân."
verb tranzitiv
2A învinge, a supune pe cineva, a-l face să se recunoască învins.
„Luptătorul l-a oborât pe adversar în ring."
verb reflexiv
3A cădea, a se prăbuși (despre persoane sau lucruri).
„S-a oborât de oboseală după maraton."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu obor, tu obori, el oboară; perfect simplu: eu oborâi; participiu: oborât. Variantă: a doborî (mai frecventă).