Definiții
verb tranzitiv
1A ridica ceva sau pe cineva în sus, a pune mai sus.
„El a înălțat steagul pe catarg."
verb reflexiv
2A se ridica în sus, a urca.
„Avionul s-a înălțat de la sol."
verb tranzitiv
3A construi, a ridica o clădire sau o construcție.
„Au înălțat o biserică din lemn."
verb tranzitiv
4A spori, a mări intensitatea sau valoarea (despre sunete, prețuri etc.).
„A înălțat glasul ca să fie auzit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La prezent, indicativ: eu înalț, tu înalți, el înalță. La perfect compus: am înălțat. Participiul: înălțat. Este un verb regulat, dar cu alternanță vocalică în rădăcină (ă/â).
Expresii și locuțiuni
a-și înălța sufletul — a se ruga, a se gândi la lucruri spirituale
a înălța un imn — a cânta o odă sau un cântec de laudă