Definiții
verb tranzitiv
1A face să cadă, a dărâma, a distruge ceva (o clădire, o construcție).
„Cutremurul a prăbușit vechiul turn."
verb reflexiv
2A cădea brusc, a se surpa, a se dărâma (despre clădiri, terenuri).
„Podul s-a prăbușit sub greutatea camionului."
verb reflexiv
3A pierde puterea, a se prăbuși moral sau fizic; a se prăbuși (despre o persoană) = a cădea la pământ, a se prăbuși.
„Sportivul s-a prăbușit la linia de sosire."
verb reflexiv
4A se prăbuși (despre un sistem, o instituție) = a se destrăma, a se prăbuși.
„Imperiul s-a prăbușit în câțiva ani."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La perfect simplu: prăbușii, prăbușiși, prăbuși. Participiul: prăbușit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus (am prăbușit) și cu 'a fi' la diateza reflexivă (m-am prăbușit).
Expresii și locuțiuni
a se prăbuși în genunchi — a cădea în genunchi, de obicei din cauza oboselii sau a emoției
a se prăbuși peste cineva — a cădea peste cineva, a se năpusti