dărâmaverb
dă-râ-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A face să cadă, a demola o construcție sau o structură.
„Muncitorii au dărâmat zidul vechi al casei."
verb tranzitiv
2A distruge, a nimici ceva (material sau abstract).
„Furtuna a dărâmat copacii din parc."
verb reflexiv
3A se prăbuși, a cădea în ruină.
„Clădirea abandonată s-a dărâmat încet, din cauza vremii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu alternanță vocalică: dărâm, dărâmi, dărâmă; participiul: dărâmat. Forme la perfect simplu: dărâmai, dărâmași, dărâmă.
Expresii și locuțiuni
a dărâma cu vorba — a descuraja pe cineva, a-i distruge moralul
Etimologie
Din latină populară *deramare, derivat din ramus (ramură), cu sensul de 'a tăia ramurile'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (dărâma), nu cu î (dărîma). Atenție la diacritice: dărâma, nu darama.