ridicaverb
ri-di-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a mișca ceva de jos în sus, a ridica în sus
„El ridică piatra de pe drum."
verb tranzitiv
2a construi, a înălța o clădire sau o construcție
„Au ridicat un bloc nou în cartier."
verb reflexiv
3a se scula din pat sau de pe scaun
„Mă ridic devreme în fiecare dimineață."
verb tranzitiv
4a strânge, a aduna lucruri de pe jos
„Ridică jucăriile de pe covor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu ridic, tu ridici, el/ea ridică, noi ridicăm, voi ridicați, ei/ele ridică. Participiul: ridicat. Gerunziu: ridicând.
Expresii și locuțiuni
a ridica mâna — a-și ridica mâna pentru a cere cuvântul sau pentru a vota
a ridica din umeri — a-și exprima neînțelegerea sau indiferența
a ridica prețurile — a mări prețurile
Etimologie
Din slavă (veche) *vъzdygati sau din latină *eradicare, influențat de slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la persoana a II-a singular: 'tu ridici'. Nu confunda cu 'ridică' (forma de persoana a III-a) și 'ridica' (infinitiv).