necromant - definiție, sinonime, exemple

DEX › necromant

necromantsubstantiv

ne-cro-mant

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care practică necromanția, adică arta de a prezice viitorul sau de a comunica cu morții, în credințele și practicile magice.

„În poveste, necromantul a chemat spiritul regelui decedat pentru a afla secretul comorii."

substantiv masculin

2În literatura fantastică și jocurile de rol, vrăjitor care controlează morții sau invocă creaturi din lumea umbrelor.

„Eroul a luptat împotriva unui necromant care ridica armate de schelete."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

necromanți

Articulat

necromantul

Substantiv masculin, pluralul se formează cu desinența -i: necromanți. Articolul hotărât singular: necromantul.

vrăjitor magician descântătorghicitor în morți

a fi un necromant — a practica magia neagră, a invoca spiritele morților

Din franceză nécromant, care provine din latină necromantia, din greacă nekromanteia (nekros = mort + manteia = divinație).

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'ne' și cu 'm' înainte de 'ant': necromant, nu 'necromat' sau 'necromant' cu 'c' dublu.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.