vrăjitorsubstantiv
vră-ji-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care, în basme sau în credințele populare, practică vrăjile și are puteri supranaturale.
„Vrăjitorul din poveste a transformat prințul într-o broască."
substantiv masculin
2Persoană care pretinde că poate prezice viitorul sau influența destinul prin practici magice.
„La iarmaroc, un vrăjitor vindeca bolile cu plante și descântece."
Gramatică
Forma feminină: vrăjitoare. Se declină regulat, cu articol hotărât -ul.
Antonime
om obișnuitnevrăjitor
Expresii și locuțiuni
a fi un vrăjitor — a fi foarte priceput într-un domeniu, a face minuni
Etimologie
Din slavă veche *vražьcь* sau din verbul a vrăji, cu sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: vrăjitor, nu vrejitor sau vrăjitor. Atenție la diacritice: ă și â.