binefăcătoradjectiv
bi-ne-fă-că-tor
Definiții
adjectiv
1Care face bine altora, care ajută pe cei în nevoie; generos, milostiv.
„Un om binefăcător a donat o sumă mare de bani spitalului."
substantiv masculin
2Persoană care ajută material sau moral pe alții, în special prin donații sau fapte bune.
„Binefăcătorul anonim al orfelinatului a fost descoperit de presă."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, are forme de feminin: binefăcătoare (plural: binefăcătoare).
Expresii și locuțiuni
a fi binefăcător — a avea obiceiul de a face bine altora, a fi darnic
Etimologie
Din latină benefactor, prin intermediul franceză bienfaiteur, cu influența lui bine și a sufixului -ător.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'f' și după 'c': binefăcător, nu 'binefacator' sau 'binefăcator'.